Inimă și tensiune arterială
Medicamentele pentru tensiune și pentru colesterol se iau ani de zile, nu câteva zile, și aproape toate se eliberează pe bază de prescripție. De aceea, pentru cei mai mulți pacienți, întrebarea practică nu este cu ce să înceapă, ci cum să nu rămână fără tratament. Clasele folosite acționează prin mecanisme diferite și se aleg în funcție de inimă, de rinichi și de celelalte boli, nu după preferință. Mai jos explicăm cum diferă clasele, ce reacții adverse apar cel mai des și ce nu se oprește fără medic. La final scriem ce putem face noi și ce nu.
De ce se tratează o boală care nu doare
Hipertensiunea arterială nu produce, de regulă, simptome. Asta îi dă un avantaj neplăcut: nimic nu vă amintește de ea, iar tratamentul pare inutil când funcționează.
Ceea ce se întâmplă între timp nu se simte, dar se măsoară. Presiunea crescută solicită permanent arterele, inima, rinichii și vasele mici din ochi, iar consecințele apar după ani, sub formă de evenimente.
De aici vine cea mai frecventă greșeală: oprirea tratamentului pentru că valorile au ajuns bune. Valorile sunt bune tocmai pentru că medicamentul acționează, iar după oprire tensiunea revine la nivelul ei de dinainte. Colesterolul funcționează la fel: nu doare și se tratează pe baza riscului cardiovascular evaluat de medic.
Clasele de medicamente și diferențele dintre ele
Inhibitorii enzimei de conversie, de exemplu ramiprilul, relaxează vasele blocând un mecanism hormonal care le strânge. Sunt aleși frecvent la pacienții cu diabet, cu afectare renală sau cu insuficiență cardiacă: /medicamente/ramipril/. Sartanii acționează în alt punct al aceluiași sistem și înlocuiesc de obicei un inhibitor prost tolerat; cele două clase nu se combină între ele.
Blocantele canalelor de calciu, de exemplu amlodipina, relaxează direct musculatura peretelui arterial. Sunt eficiente inclusiv la vârstnici, iar efectul asupra tensiunii este previzibil: /medicamente/amlodipina/.
Betablocantele, de exemplu bisoprololul, scad frecvența cardiacă și forța de contracție. Sunt utile mai ales când există un motiv cardiac în plus: după infarct, în insuficiența cardiacă, în anumite aritmii sau în angina pectorală: /medicamente/bisoprolol/.
Diureticele elimină sare și apă și se asociază des cu celelalte clase. De aici principiul tratamentului modern: două medicamente în doze moderate controlează tensiunea mai bine decât unul singur în doză maximă.
Reacțiile adverse frecvente și ce nu se oprește singur
Tusea seacă, persistentă, fără secreții, este reacția tipică a inhibitorilor enzimei de conversie. Apare printr-un mecanism legat de bradikinină, nu printr-o răceală. Soluția obișnuită este schimbarea clasei de către medic.
Amlodipina produce frecvent umflarea gleznelor, mai ales seara. Nu este o retenție de apă de tip renal, deci diureticul nu este răspunsul; de obicei se ajustează doza sau se schimbă combinația.
Betablocantele pot da oboseală, extremități reci și puls scăzut, iar la persoanele cu astm se folosesc doar la indicația medicului. Inhibitorii enzimei de conversie și sartanii influențează potasiul și funcția rinichiului, de aceea analizele periodice fac parte din tratament, iar înlocuitorii de sare cu potasiu nu se folosesc fără acordul medicului. Ambele clase sunt contraindicate în sarcină.
Betablocantul nu se întrerupe brusc: oprirea bruscă poate declanșa creșterea frecvenței cardiace, agravarea anginei și creșterea tensiunii peste nivelul inițial. Când tratamentul trebuie oprit, medicul scade doza treptat.
Nici celelalte antihipertensive nu se opresc pentru că valorile sunt bune. Dacă apare o reacție adversă supărătoare, soluția este schimbarea tratamentului, nu abandonul lui. Oprirea temporară, de exemplu la deshidratare severă, este o decizie a medicului și este limitată în timp.
Statinele: colesterol, mușchi și ce este mit
Atorvastatina și rosuvastatina reduc producția hepatică de colesterol și se prescriu în funcție de riscul cardiovascular global, nu doar după o cifră izolată din analize: /medicamente/atorvastatina/ și /medicamente/rosuvastatina/.
Durerile musculare sunt reacția adversă cea mai discutată. Ele există cu adevărat, dar o parte dintre durerile atribuite statinei au altă cauză. Concluzia utilă nu este că durerea ar fi imaginară, ci că merită verificată cu medicul, uneori prin oprire temporară și reluare.
Există și o situație rară, dar serioasă: durere musculară intensă, slăbiciune și urină închisă la culoare. Aceasta nu se așteaptă până la următorul control, ci cere evaluare medicală de urgență.
Sucul de grepfrut contează pentru unele statine și nu contează pentru altele, pentru că interacțiunea depinde de felul în care substanța este metabolizată. Întrebați farmacistul despre produsul dumneavoastră: /blog/statine-dureri-musculare/.
Măsurarea corectă a tensiunii acasă
Un aparat de braț validat este mai fiabil decât unul de încheietură. Manșeta trebuie să se potrivească circumferinței brațului: una prea mică dă valori fals crescute.
Măsurați așezat, cu spatele sprijinit și cu brațul la nivelul inimii, după câteva minute de liniște, nu imediat după cafea, țigară sau efort. Faceți două măsurători una după alta și notați-le, dimineața și seara, câteva zile înainte de control.
O serie de valori scrise îi spune medicului mult mai mult decât o singură valoare măsurată în cabinet. Ținta de tensiune nu este identică pentru toată lumea: o stabilește medicul, în funcție de vârstă, de bolile asociate și de toleranța la tratament: /blog/controale-tensiune/.
Interacțiuni care contează
Nitrații și sildenafilul nu se asociază niciodată, pentru că împreună pot produce o scădere periculoasă a tensiunii. Dacă luați nitroglicerină sau alt nitrat pentru angină, spuneți acest lucru înainte de orice tratament pentru disfuncție erectilă: /medicamente/sildenafil/ și /ghid/disfunctie-erectila/.
Antiinflamatoarele nesteroidiene, de exemplu ibuprofenul, cresc tensiunea și reduc efectul mai multor antihipertensive. Asociate cu un inhibitor al enzimei de conversie și cu un diuretic, cresc și riscul renal. Ocazional nu înseamnă același lucru cu zilnic: /medicamente/nurofen/.
Alfablocantele pentru prostată, de exemplu tamsulosinul, scad și ele tensiunea și pot produce amețeală la ridicarea în picioare, mai ales la început. Când sunt asociate cu antihipertensive, medicul ține cont de efectul cumulat: /medicamente/tamsulosin/.
Decongestionantele nazale și unele suplimente influențează tensiunea, iar pacientul nu le consideră medicamente. Lista completă a ceea ce luați, inclusiv produsele fără rețetă, contează.
Ce putem face noi și ce nu putem face
Tratamentul cardiovascular are o singură cerință logistică: să nu se întrerupă, iar pauzele apar din motive banale, ca o rețetă expirată (/blog/valabilitate-reteta/) sau o plecare în străinătate (/blog/fara-medicamente-in-strainatate/). Serviciul nostru funcționează pe bază de formular: completați un chestionar despre diagnostic, tratamentul actual și celelalte medicamente, iar un medic îl evaluează în scris. Nu există discuție video, nu există convorbire telefonică și nu există chat în direct; informațiile suplimentare se cer pe e-mail.
Putem continua un tratament cardiovascular deja stabilit de un medic, când diagnosticul este cunoscut, schema este stabilă, aveți valori măsurate recent și nu a apărut niciun simptom nou. Se numește reînnoirea rețetei și costă 119,00 lei: /reinnoire-reteta/. Nu vă examinăm, nu ascultăm inima, nu facem electrocardiogramă și nu recomandăm analize; nu inițiem tratamente noi și nu ajustăm dozele într-o hipertensiune necontrolată.
Dacă cererea este acceptată, primiți pe e-mail o rețetă transfrontalieră în format PDF. Modelul ei este stabilit de anexa la Directiva de punere în aplicare 2012/52/UE, iar temeiul pentru care poate fi folosită în alt stat membru este articolul 11 din Directiva 2011/24/UE. Nu avem acces la sistemul național de rețete electronice și nu există cod PIN: mergeți la farmacie cu documentul tipărit sau cu fișierul. Nu este o rețetă compensată: regulile compensării aparțin Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Decizia de eliberare aparține farmacistului, care are dreptul să refuze; nu vă putem promite că o anumită farmacie va elibera medicamentul. Substanțele stupefiante și psihotrope nu pot fi prescrise pe o rețetă transfrontalieră, conform articolului 11 alineatul (6) din Directiva 2011/24/UE; antihipertensivele obișnuite și statinele nu fac parte din acea categorie.
Plata acoperă consultația, adică evaluarea făcută de medic, nu documentul. Dacă medicul refuză din motive medicale sau juridice, banii se returnează; pentru documentele pe care le cere ai la dispoziție cel puțin 7 zile, iar dacă situația nu poate fi finalizată, cererea se închide și plata se restituie integral. Opțional, prioritatea costă 49,00 lei: cererea este citită înaintea celorlalte din coadă, adică o poziție în coadă, nu o promisiune legată de un anumit moment.
Când formularul nu este răspunsul corect
Durerea în piept, senzația de apăsare care iradiază în braț sau în mandibulă, respirația dificilă în repaus, leșinul și palpitațiile cu stare de rău înseamnă apel la 112. Nu completați un formular în acele minute.
La fel, slăbiciunea bruscă pe o parte a corpului, gura strâmbă, vorbirea neclară sau tulburarea bruscă de vedere sunt semne de accident vascular cerebral. Contează minutele, iar singurul răspuns corect este 112.
Mai există o categorie care nu este urgență, dar nici caz de formular: tensiune care nu se controlează cu tratamentul actual sau lipsa de aer la eforturi tot mai mici. Acestea cer consult în cabinet, nu reînnoirea aceleiași scheme.
Medicul care evaluează formularul
Formularele sunt evaluate de medic Damian Wojno, autorizație de liberă practică medicală poloneză nr. 3211301, camera regională a medicilor din Olsztyn (Polonia).
Spunem direct ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră: medicul nu este înscris în Colegiul Medicilor din România. Dreptul său de a profesa este acordat în Polonia și pe această bază emite rețete. De aceea documentul pe care îl primiți este o rețetă transfrontalieră europeană, nu o rețetă românească din sistemul național.
Serviciul este oferit de MEDINOW Sp. z o.o., Aleja Marszałka Józefa Piłsudskiego 36/108, 10-450 Olsztyn, Polonia, NIP 7394034704, KRS 0001242750.
Se poate reînnoi rețeta online?
Da, dacă este vorba de continuarea unui tratament deja stabilit de un medic, iar situația dumneavoastră este stabilă. Dacă medicul acceptă cererea, primiți pe e-mail o rețetă transfrontalieră în format PDF; costă 119,00 lei pe /reinnoire-reteta/. Nu este o rețetă din sistemul electronic românesc, nu are cod PIN și nu este compensată, iar decizia de eliberare aparține farmacistului.
De ce dau tuse inhibitorii ECA?
Tusea este legată de bradikinină, o substanță pe care aceste medicamente o lasă să se acumuleze. Este o tuse seacă, fără secreții, supărătoare mai ales noaptea, și poate apărea și după o perioadă bună de tratament. Siropurile nu ajută: nu există o infecție de tratat. Spuneți medicului: soluția obișnuită este trecerea la un sartan.
Se poate opri betablocantul?
Nu brusc și nu pe cont propriu. Retragerea bruscă poate produce creșterea frecvenței cardiace și agravarea anginei. Dacă vă supără oboseala sau pulsul scăzut, spuneți medicului: poate schimba doza sau clasa. Când oprirea este justificată, se face prin scăderea treptată a dozei.
Cât de des sunt necesare controalele?
Nu există un interval universal. Frecvența depinde de cât de bine este controlată tensiunea, de bolile asociate și de clasele folosite. La inhibitorii enzimei de conversie, la sartani și la diuretice se urmăresc periodic potasiul și creatinina. Cel mai util lucru pe care îl puteți aduce la control este o serie de valori măsurate acasă.
Ce reacții adverse apar frecvent?
Depinde de clasă: tuse seacă la inhibitorii enzimei de conversie, glezne umflate la amlodipină, oboseală și puls scăzut la betablocante, urinare frecventă la diuretice, dureri musculare la statine. Majoritatea se rezolvă prin schimbarea medicamentului sau a dozei, nu prin renunțare. Anunțați medicul și despre reacțiile pe care le considerați minore: ele sunt motivul obișnuit pentru care oamenii abandonează tratamentul în tăcere.
- Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România
- Nomenclatorul medicamentelor de uz uman
- Casa Națională de Asigurări de Sănătate
- Colegiul Medicilor din România
- Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA)
- Directiva 2011/24/UE privind drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere
- Directiva de punere în aplicare 2012/52/UE privind recunoașterea rețetelor medicale emise în alt stat membru